Traiesti ca un leu sau ca un iepure?

Un leu sau un iepure ?

Probabil stim cu totii fabula cu leul si iepurele. Daca nu, oricum v-o spun eu acum :)

Se spune ca era odata un leu grandios, avea o constitutie fizica perfecta, un raget puternic, si o multime de alte calitati, cum ar trebui sa aiba un rege al  padurii de altfel. Si totusi nu era regele...cine era ,va dati seama la finalul parabolei.

Dar de ce nu era, va intrebati....pentru ca el se vedea ca un iepure. Si nici macar un iepure dintre cei mai buni...

Pe de alta parte, acel iepure la care se raporta leul, avea o cu totul o alta perspectiva asupra sa...desi eram mic si pricajit, el se vedea capabil de orice, se credea puternic si potent, in stare de lucruri marete, poate chiar sa conduca padurea. Avea o incredere in fortele personale nemaipomenita,
lucru pentru care era foarte  admirat de celelate animale.

Atat de admirat ca in cele din urma, a ocupat locul preamaretului dar atat de  lipsit de incedere in propria persoana, leul.

Aceasta povestioara ni se aplica foarte multora dintre noi. Desi noi suntem niste lei, suntem cei mai cei, nu reusim sa ne impunem in nici un plan: profesional, social sau personal. Ramanem toata viata in anonimat, un muncitor oarecare in firma nu  stiu care. Sau poate si mai rau, suntem atat de lispsiti de initiativa, de plafonati ,ca in cele din urma pierdem si acea anonimitate. Nu mai facem parte nici macar din acel grup, al anonimilor de la banda,  sau de la parter. Stiut fiind faptul ca, odata cu avansarea in planul ierarhic creste si etajul la care iti desfasori activitatea :D .

Ce pacat, nu ?

Un leu, o fiinta asa mareata, un om cu atatea calitati, sa se comporte ca un un iepure, care este prin natura lui atat de fragil, de fricos? Sa atraga asupra sa doar oprobriile, cand are potential sa faca atatea lucruri, are calitatile necesare pentru a ajunge in varf, sau poate chiar regele padurii?

Poate se intampla multora dintre noi, ca nici macar nu ne punem problema ca poate chiar suntem niste lei, cu un comprtament de iepure. Sunt foarte multe cazuri de acest gen, exemple foarte bune sunt in fostii colegii de facultate. Oameni care 17-18 ani de scoala, cati au facut, au muncit enorm, au fost intotdeauna primii la orice materie, ai crezut despre ei ca atunci cand vor obtine diploma, vor obtine niste slujbe grozave, vor realiza lucruri marete. Si totusi...

Majoritatea dintre ei nu au nici macar un loc de munca, nici macar unul sub nivelul lor,  a cunsostintelor pe care le detin, unii nu s-au realizat nici pe plan personal...De ce credeti ca li se intampla asta, ca nu reusesc pe nici un plan ? Pentru ca ei se vad ca si niste corigenti, sunt niste lei cu un comportament de iepure. Nu au incredere in cunostintele lor, in pregatirea pe care o au, dar mai ales nu au incerede in fortele proprii.

Pe de alta parte, cei care poate chiar au fost corigenti, sau doar niste studenti mediocri, conduc acum marile business-uri,  companiile de top.

Cum este posibil?

Ei bine, acesti oameni s-au considerat niste premianti, s-au considerat lei. Au constientizat ca pot incerca sa faca lucruri care sa le aduca beneficii, sa isi schimbe viata, sunt capabili sa realizeze ceva, dar mai intai de toate, au avut in increderea fortele proprii.

Au stiut ca ei nu au atatea cunstine ca si X de exemplu, care daca ar fi aplicat pentru acelasi job, l-ar fi primit fara prea multe probleme, care daca ar fi inceput acel proiect,  acea afacere ar fi beneficiat de o gramada de cunstinte acumulate prin scolile care le-a facut. Au stiut ca nu au nici experienta unora care au lucrat 20 de ani in domeniul in care apoi si-au deschis propria afacere.

Dar ce au stiu ei cu siguranta, in ce au crezut cel mai mult? In fortele proprii, in posibilitatile de care dispun, in efortul pe care sunt capabili sa il depuna.

Acesti oameni sunt modelul omului de success, a celui care stie ca va intampina multe dificultati pana isi va atinge scopul, ca uneori ii va fi foarte greu sa ajunga la destinatie, dar cu toate acestea, stie ca dispune de forta necesara depasirii tuturor obstacolelor din calea sa.

Cand ii este greu, se gandeste ca el este un leu, ca trebuie sa faca fata tuturor problemelor si mai mult decat atat, este obligat sa se intreaca pe sine , deoarece trebuie sa ii ajute si pe ceilalti, mai ales iepurasii...

Daca azi esti un iepure, poate incerci si tu sa te gandesti la ce ai citit, si iti reanalizezi posibilitati, cunostintele, experientele. Poate o sa realizezei ca defapt si tu esti mai grandios decat ai observat pana acum, sau ai vrut sa crezi despre tine, de multe ori si din comoditate. Ca dispui de anumite resurse fizice si intelectuale care te-ar putea ajuta foarte mult daca te decizi sa le utilizezi, in loc sa le pastrezi mereu neatinse...

Poate ca o sa iti dai seama ca defapt esti un leu, care pana acum a preferat sa se considere si sa fie considerat un iepure, din comoditate, din siguranta pe care ti-o ofera fatada de neputincios, te-ai gandit ca are grija leul si de tine si te-ai multumit cu o particica din ce ti-a oferit el,  in loc sa fii tu cel care face imparteala.

Gandeste-te,cum e mai bine ?

Sa primesti cate o bucatica, in functie de vointa cuiva, sau sa fii tu cel care are totul si decide cine cat primeste ? Sa fii un iepuras temator si neputincios, sau un leu foarte puternic?

De noi depinde unde ne incadram...in regi sau in supusi, in categoria oamenilor realizati sau a celor inconjurati de esecuri?

La sfarsit va ma spun un singur lucru, nu trebuie sa fii neaparat seful unei mari companii, sa fii un mare manager, care conduce o multime de oameni, pentru a fi considerat un rege.

Poti sa fii rege in cel mai important regat, cel al propriei tale vieti, sa fii tu cel care decide cum va evolua starea regatului tau.

Sa traiti cu totii o viata de leu, intr-un regat minunat,

Me