Pages

Pierderea identitatii intr-o relatie. Relatiile dincolo de patul lui Procust

In aceasta perioada, oamenii au inceput sa isi caute propria identitate mai mult decat in trecut. Daca pana acum rolurile intr-o relati...

Pierderea identitatii intr-o relatie. Relatiile dincolo de patul lui Procust

In aceasta perioada, oamenii au inceput sa isi caute propria identitate mai mult decat in trecut. Daca pana acum rolurile intr-o relatie erau in mare parte trasate de mediul extern, de cutumele sociale, in ultima vreme partenerii au inceput sa isi caute propriile reguli, a caror urmare sa le aduca intr-adevar fericirea. A inceput sa fie constientizat faptul ca numai pentru ca toata lumea face un lucru, nu inseamna ca acel lucru e bun si pentru tine. 


Cati dintre parteneri sunt insa pregatiti sa accepte aceste schimbari? De aici o multime de relatii date peste cap, scoase din cursul pe care il urmau, de cele mai multe ori bolnavicios.
De foarte multe ori, pentru a nu iesi dintr-un anumit confort pshihic mai ales, uneori poate si financiar, oamenii se complac in situatii care nu le vor adduce nicioidata satisfactii, trairi intense, pasiuni traite la maxim, doar liniste, insa nu sufleteasca cum tindeti sa credeti, ce in sensul de continuitate, mai degraba rutina.

Aceasta gandire, desi e mai degraba lipsa de...,  isi are originile in faptul ca majoritatea oamenilor nu constientizeaza ca pretul asumarii riscului si infruntarii obstacolelor este incomparabil mai mic decat pretul ce il vei plati daca alegi confortul.
De ce sa isi bata ei capul sa isi caute alti parteneri, care sa le ofere cu adevarat ce isi doresc, sa fie
intr-adevar completarea atat a persoanei cat si a personalitatii lor, cand au deja pe cineva alaturi care nu le da batai de cap, nu ii pune sa iasa deloc din rutina obisnuita, cu alte cuvine, nici un efort nu le este cerut.

Epicur spunea intr-un citat care mie imi place enorm de mult ,, Cu cat este mai grea incercarea, cu atat mai mare este gloria dupa ce o depasesti``.


Poate pentru unii, aceste vorbe nu au mare insemnatate, pentru ca se gandesc ca ei nu cauta gloria. Insa eu va contrazic categoric!!! Toti oamenii, indifferent de pozitia sociala, de varsta sau mai stiu eu ce criteriu, toti cauta gloria. Dar nu gloria, in sensul classic, de faima si recunoastere, ce gloria personala, sentimentul acela ca dorintele tale sunt implinite sau ca visele tale se materializeaza.

Cand suntem copii, poate ne dorim jucarii nu stiu de care, ca adolescenti tot felul de haine sau accesorii care sa ne aduca recunosterea celorlati, care sa ne ajute sa iesim in evidenta, apoi ca adulti, Doamne cate nu facem sa atingem gloria, materializata diferit pentru fiecare in parte.


Deci intreaga noastra viata cautam gloria, cu alte cuvinte fericirea, multumirea de sine.


Intr-o relatie, fiecare dintre noi, cand suntem singuri, sau poate intr-o relatie - dar tot singuri ne simtim, ne gandim ce bine ar fi sa ne gasim si noi pe cineva care sa ne inteleaga, sa gandeasca cu noi la unison, sa ne impartaseasca ideile si credintele. Sa ne traim fiecare propria viata, sa ne urmam propriile vise, iar satisfactile sa le traim impreuna. Ce frumos ar fi, nu?

Fetele sa nu mai fie limitate de catre iubiti/soti pentru a-si urma anumite vise, sau sa faca anumite lucrurie, sa nu li se limiteze dreptul de a intreprinde tot felul de activitati. Iar barbatii sa poata sa stea la birou serile sa lucreze linstiti, sa poate iesi cate o noapte cu baietii si chiar sa se bucure de seara respectiva, fara sa se gandeasca ca atunci cand ajung acasa ii astepata un scandal monstru.


Daca vrem sa fim fericiti intr-o relatie, noi trebuie sa cautam aceasta fericire.

Sa asteptam de la celalalt sa ne dea fericirea e o mare greseala, pentru ca ori cat de bun si multi-tasking ar fi cel de langa tine, nu o sa reuseasca, sau chiar daca o va face, poate va fi in detrimentul sau. Preocupat sa te ajute pe tine sa iti gasesti fericirea, va deveni din ce in ce mai frustat ca nu isi poate atinge propria fericire.

 Asadar, ajuta-te pe tine insuti !


Daca tu vei fi fericit si vei reusi sa sa emani aceasta fericire, partenerii de viata si nu numai, inexplicabil, te vor urma, iti vor urma exemplul, vor incepe cu adevarat sa te observe intr-o alta postura decat cea de pana acum. Fara sa se gandeasca ca trebuie sa te suporte pentru a fi in randul oamenilor, pentru a nu fi singuri pe lume, te va simiti ca fiind parte esentiala a lumii sale.

Toti oamenii, indifferent de fatada pe care o afiseaza, au nevoie de aceleasi lucruri: libertate si apreciere, insa pentru fiecare aceste concepte se manifesta diferit.

De expemplu, cand merge la fotbal cu baietii, poate s-ar bucura sa il ajuti sa isi pregateasca echipamentul , sau cand ea merge la o sesiune de shopping, sa ii spui asa, ca fapt divers, ca pantofii aia pe care i-ati vazut atunci impreuna i-ar sta foarte bine. Sunt chestii marunte care ii fac pe cei de langa noi sa simta ca ceea ce fac nu e gresit, ca au libertatea de a  trai si propriile vise, nu doar ale tale.In loc sa fie anxiosi si frustrati, ca au o viata limitata de cand sunt intr-o relatie, oamenii se simt fericiti si increzatori, si coreleaza aceste sentimente, atat cele positive, cat si cele negative cu tine, partenerul/partenera sa de viata.

Atat de des aud faze de genul: ce bine ca voi ca puteti face aia si aia, eu nu mai pot ca acum sunt casatorit/a. Ce prostie e asta? Numai pentru ca te-ai casatorit nu mai trebuie sa iti placa fotbalul, sa barfesti cu fetele sau sa iesi in oras doar cu prietenii tai? Dupa semnarea unui act ti se schimba automat convingerile, visele, dorintele?

E frumos sa petreceti timpul impreuna, apoi mai tarziu si cu copii, insa nu  trebui sa iti pierzi propria identiate indiferent de context. Cerandu-Ie partenerilor sa ne indeplineasca propriile dorinte, si preocupati sa urmarim respectarea regulilor impuse de noi, uitam sa ne mai indeplinim noi insine dorintele.

Cu totii ne dorim libertatea de a fi noi insine, de a ne urma propriile vise fara ca apoi sa fim judecati pentru deciziile pe care le luam. Sa nu mai fim constransii de nimic, sa ne traim viata asa cum consideram noi ca e mai bine pentru NOI, sa nu facem lucrurile intr-un anumit fel, doar pentru ca asa cere societatea.

Suntem sufocati de atatea tipare, patul lui Procust este mult prea prezent in viata noastra, si mai rau este ca nu ne dam seama de aceasta prezenta. Suntem efectiv inoculati cu idea ca daca vrem sa fim fericiti, trebuie sa ne incadram in acest pat cu orice pret.

Relatiile amoroase trebuie neaparat sa aiba o finalitate, apoi, daca te casatoresti trebuie sa te pui imediat pe facut copii si lista poate sa continue. Poate nu totii avem aceleasi vise, aceleasi aspiratii, iar acest lucru nu ar trebui sub nici o forma sa fie resimtit ca un handicap.

Sa ne traim asadar viata dupa placul inimii, sub conducerea mintii!



1 comment:

  1. foarte adevarat....ce bine ar fi sa avem puterea sa ne ridicam din acest...a lui Procust.

    ReplyDelete