Frustrarea profesionala

Exista numeroae situatii cand frustrarea a dus la schimbarea unor vieti, si de cele mai multe a fost o schimbare in bine.

Oamenii, satuii de nedreptate si indolenta care ii inconjura, au decis sa isi ia viata in propriile maini, sa isi asume cateva riscuri, dar s-au asigurat ca ies din mocirla in care se adanceau din ce in ce mai mult.

Astea sunt cazurile cele mai fericite, ale oamenilor care au avut tot timpul o portita, dar care au incercat totusi sa isi depaseasca limitele.

Din pacate insa nu in toate situatiile se intampla la fel. Exista cazuri cand, desi esti foarte frustrat de anumite situatii, ca te afli in anumite conjucturi, pur si simplu nu ai nici o sansa de scapare. Circumstantele sunt de asa natura ca nu iti ofera chiar nici o alternativa.

Desi foarte trist, acest exemplu este din ce in ce mai des intalnit zilele acestea, cand oameni cu un potential foarte mare raman prinsi in niste conjuncturi complet nefavorabile pentru ei, care ii trag in jos din ce in ce mai mult.

Desi sunt constienti ca pot sa faca mult mai mult in alta parte, ca sunt capabili de lucuri mai importante, de responsabilitati mai mari, nu au sansa de a gasi terenul necesar pentru a-si desfasura fortele.

Si raman, din pacate, ani de-a randul in acelasi stadiu de dezvoltare profesionala  si  implicit, personala.

Oare care ar fi posibilitatile acestor oameni???

Poate voi, cei care mai treceti pe aici din cand in cand, aveti cateva  idei, care sa ne ajute poate pe fiacare sa ne depasim frustrarile intr-o oarecare masura, indiferent de natura acestora?

Cred ca ar fi super healty sa auzim si alte experiente, din care sa mai invatam cate ceva...