Pages

Pierderea identitatii intr-o relatie. Relatiile dincolo de patul lui Procust

In aceasta perioada, oamenii au inceput sa isi caute propria identitate mai mult decat in trecut. Daca pana acum rolurile intr-o relati...

Idealul masculin


Un barbat inalt sau poate fi si de inaltime medie? Sa fie slab, gras? Sau mai bine sculptat la sala, mai ceva ca o opera a lui Brancusi? Sa fie inteligent sau sa fie istet? 
Ca alte atribute excludem din start…

Foarte multe criterii ar fi de trecut pe lista, ca sa nu pierdem nimic din vedere. Doar trebuie si sa dam bine in exterior.

Dar pana la urma ce cautam???
Cu ce ne ajuta patratele lui, daca tot singure ne caram sacosele, cu ce ne ajuta ca e fabulously tall cand tot singure ne schimbam becul? Cand si un scaun ne este mult mai de ajutor decat centimetrii lui in plus.

Deci, ce cautam?

SENTIMENTE!

 Asta cautam.

Cand am gasit sentimentul, omul care reuseste sa ne ofere acel sentiment de care avem fiecare nevoie si care poate fi diferit de la om la om, de la femeie la femeie,  nimic nu mai conteaza.
Nu conteaza ca nu e cel mai chipes, ca e chel si cu burta sau ca mai bine il ocolesti decat sa sari peste el. Cum nu mai conteaza nici faptul ca nu are o hergelie de cai captiva intr-o cheie briceag. Nu conteaza ca sta cu chirie sau ca are rate la tot ce are pe numele lui. Nu mai conteaza nimic….

Fiecare om cauta defapt un sentiment;  are o nevoie pe care inconstient nu poate sa si-o satisfaca in alt mod, decat prin sau alaturi de cineva.Si bine ar fi sa fie a doua varianta!

Cand acest sentiment este generat de prezenta unei persoana, nu mai conteaza nimic altceva. 

Sa fie clar, aici nu ma refer la epave emotionale, care se agata de orice respira: catel purcel, barbat. 
Ma refer la oameni normali, cu capul pe umeri si bine ancorati in realitate. 

Fie ca e nevoia de iubire, de afectiune, de siguranta,  nevoia de protectie sau pur si simplu sentimentul ca in cazul in care ai vreodata nevoie de cel mai mic ajutor, cel mai neinsemnat efort, ar fi acolo, dornic sa ti-l ofere. Acesta este defapt ceea ce cautam,  toate acestea putand poate, sa fie concentrate intr-un singur cuvant - disponibilitate.

Dar nu din aceea ca e mereu la dispozitia noastra, sa stim ca noi doar spunem sari si el intreaba cat de sus. Nu , nu de asta avem nevoie… 

Ne place sa stim ca fost facut un minim de un efort, ne incita sudoarea fruntii :)

Sa stim ca desi este extrem de ocupat , indiferent ca e medic si are operatii pe creier pana tarziu in noapte, ca e mecanic si are o masina de predat clientului la sfarsitul programul, sau ca e un corporatist workaholic, isi va face totusi timp sa vina cu noi la seminarul acela atat de important, sau la ziua unei prietene pe care el oricum nu o agreeaza. Sau orice alta activitate care are pentru noi o oarecare insemnatate.

Avem nevoie sa stim ca e acolo, ca daca ar fi cazul, ar veni alergand sa ne sara in ajutor. Sa simtim ca dorintele noastre primeaza in fata tuturor, uneori chiar si inaintea dorintelor lui. 

Sa simtim ca am fost intelese, ca omul a facut alegerea pentru o activitate impreuna in deplina cunostinta de cauza. Nu ne place sa ni se faca pe plac doar de frica unor consecinte si nici supunerea nu e apreciata, decat doar in anumite situatii, putine. 
Nu, nu de dorim un pres, un om fara personalitate care face mereu cum i se spune. Nu ne plac marionetele.
Insa am aprecia sincer un echilibru. 

Si am fi cele mai fericite daca s-ar intalni cererea cu oferta!


No comments:

Post a Comment