Un barbat inalt sau poate fi si
de inaltime medie? Sa fie slab, gras? Sau mai bine sculptat la sala, mai ceva ca
o opera a lui Brancusi? Sa fie inteligent sau sa fie istet?
Ca alte atribute
excludem din start…
Foarte multe criterii ar fi de
trecut pe lista, ca sa nu pierdem nimic din vedere. Doar trebuie si sa dam bine in exterior.
Dar pana la urma ce cautam???
Cu ce ne
ajuta patratele lui, daca tot singure ne caram sacosele, cu ce ne ajuta ca e fabulously
tall cand tot singure ne schimbam becul? Cand si un scaun ne este mult mai de ajutor
decat centimetrii lui in plus.
Deci, ce cautam?
SENTIMENTE!
Asta cautam.
Cand am gasit sentimentul, omul care reuseste sa ne ofere acel sentiment de care avem fiecare nevoie si
care poate fi diferit de la om la om, de la femeie la femeie, nimic nu mai conteaza.
Nu conteaza ca nu e cel
mai chipes, ca e chel si cu burta sau ca mai bine il ocolesti decat sa sari peste el. Cum nu mai conteaza nici faptul ca nu are o hergelie de cai captiva intr-o cheie briceag. Nu
conteaza ca sta cu chirie sau ca are rate la tot ce are pe numele lui. Nu mai
conteaza nimic….
Fiecare om cauta defapt un
sentiment; are o nevoie pe care
inconstient nu poate sa si-o satisfaca in alt mod, decat prin sau alaturi de
cineva.Si bine ar fi sa fie a doua varianta!
Cand acest sentiment este generat de prezenta unei persoana, nu mai conteaza nimic altceva.
Sa fie clar, aici nu ma refer la epave emotionale, care se agata de orice respira: catel purcel, barbat.
Ma refer la oameni normali, cu capul pe umeri si bine ancorati in realitate.
Fie ca e nevoia de iubire, de afectiune, de
siguranta, nevoia de protectie sau pur
si simplu sentimentul ca in cazul in care ai vreodata nevoie de cel mai mic
ajutor, cel mai neinsemnat efort, ar fi acolo, dornic sa ti-l ofere. Acesta
este defapt ceea ce cautam, toate
acestea putand poate, sa fie concentrate intr-un singur cuvant - disponibilitate.
Dar nu din aceea ca e mereu la
dispozitia noastra, sa stim ca noi doar spunem sari si el intreaba cat de sus. Nu , nu de asta avem nevoie…
Ne place sa stim ca fost facut un minim de un efort,
ne incita sudoarea fruntii :)
Sa stim ca desi este extrem de
ocupat , indiferent ca e medic si are operatii pe creier pana tarziu in noapte, ca e mecanic si are o masina de predat
clientului la sfarsitul programul, sau ca e un corporatist workaholic, isi va
face totusi timp sa vina cu noi la seminarul acela atat de important, sau la
ziua unei prietene pe care el oricum nu o agreeaza. Sau orice alta activitate
care are pentru noi o oarecare insemnatate.
Avem nevoie sa stim ca e acolo,
ca daca ar fi cazul, ar veni alergand sa ne sara in ajutor. Sa simtim ca
dorintele noastre primeaza in fata tuturor, uneori chiar si inaintea dorintelor
lui.
Sa simtim ca am fost intelese, ca omul a facut alegerea pentru o activitate impreuna in deplina cunostinta de cauza. Nu ne place sa ni se faca pe plac doar de frica unor consecinte si nici supunerea nu e apreciata, decat doar in anumite situatii, putine.
Nu, nu de dorim un pres, un om
fara personalitate care face mereu cum i se spune. Nu ne plac marionetele.
Insa
am aprecia sincer un echilibru.
Si am fi cele mai fericite daca s-ar intalni cererea cu oferta!
No comments:
Post a Comment